Ion Cristofor
In: Conștiință, Limbă, Poezie, Sentimente
Fără poezie o limbă îşi pierde coloana sa vertebrală, dar şi sentimentul de nelinişte ce ţine trează conştiinţa.
Fără poezie o limbă îşi pierde coloana sa vertebrală, dar şi sentimentul de nelinişte ce ţine trează conştiinţa.
Related Questions
- Oare mai există conştiinţă şi cunoştinţă? Toate prejudecăţile vechi au dispărut, oamenii încearcă cu orice preţ să le diminueze, să le distrugă astfel încât toţi să devină la fel: nişte cadavre vii care nu gândesc altceva decât mizerii; nişte egoişti, cu inimi împietrite şi zdrobite de mult, fără o privire caldă, fără o vorbă bună, morţi.
- Există conştiinţa de sine a esenţei spirituale şi conştiinţa limitelor, care la începutul vieţii este privită ca "eu". Această a doua conştiinţă, a limitelor, îngrădeşte, ascunde prima conştiinţă, cea a spiritualităţii. Pare că această conştiinţă a limitelor este conştiinţa de sine. Întreaga viaţă e limpezirea conştiinţei esenţei spirituale, eliberarea de înşelăciunea recunoaşterii limitelor. Pentru cel care are conştiinţa deplină a esenţei sale spirituale, moartea e eliberarea de limitele care o constrâng.
- În familie trebuie să stăpânească: iubirea, voinţa zămislirii, ordinea, conştiinţa datoriei. Nu plăcerea, ci bucuria pură, produsă de frumuseţea idealului.
- Investigaţiile psihanalitice au arătat clar că interdicţii provenind din conştiinţa morală împiedică individul să fructifice fericita modificare externă. Dar este o sarcină mult mai dificilă să aflăm care este natura şi originea acestor tendinţe justiţiare şi punitive care se manifestă, spre surpriza noastră, acolo unde ne-am aştepta mai puţin.
- Astfel se explică faptul binecunoscut al reprezentării simbolice a ideilor visului, fapt cu atât mai remarcabil cu cât se ştie astăzi că toţi cei care folosesc aceeaşi limbă se servesc când visează de aceleaşi simboluri. Aş adăuga chiar că, în anumite cazuri, comunitatea simbolurilor se întinde dincolo de comunitatea limbilor.