Related Questions
- Deşi sunt bolnav şi neajutorat, nu îmi pare rău că exist. Încerc eu să-mi pară rău, dar n-are sens. Ştiţi de ce? Pentru că eu constat, în mod evident, că exist. Ceea ce mă confiscă pesimismului de a mă autonega este evidenta existenţei mele. Omul care se sinucide n-a constatat că e om. N-a reuşit să intuiască existenţa sa. Să se trăiască pe sine. Eu nu mă pot sinucide - indiferent de starea mea, sănătate sau boală - fiindcă nu m-am făcut eu. N-am venit cu voia mea pe lumea asta. Şi nici n-am să plec de voie din ea.
- În durerile mari, în durerile monstruoase, a muri nu înseamnă nimic, este atât de natural, că nu te poţi scoborî la nivelul unei atari banalităţi.
- Limita fiecărei dureri este o durere şi mai mare.
- O întrebare rumegată la nesfârşit te macină la fel ca o durere înăbuşită.
- Când durerea n-a mai putut rămâne în ea însăşi, au apărut fiinţele ca s-o scape de chinurile virtualităţii.