Într-o dimineaţă, am avut brusc revelaţia că un creştin convins de fericirea deplină a vieţii viitoare nu trebuie să pună preţ pe lucrurile efemere. Cum se făcea că, în marea lor majoritate, acceptau ca, toată viaţa, să fie oameni ai timpului lor?
Într-o dimineaţă, am avut brusc revelaţia că un creştin convins de fericirea deplină a vieţii viitoare nu trebuie să pună preţ pe lucrurile efemere. Cum se făcea că, în marea lor majoritate, acceptau ca, toată viaţa, să fie oameni ai timpului lor?
Share
