Deodată, desprins de tot, alunec spre punctul de inexistenţă al fiecărui obiect. Eul: o etichetă. Paralel cu propriu-mi chip, mă oglindesc în privirile mele. Fiecare lucru e altul, totul e altceva. Undeva, un ochi. Cine mă observă? Mi-e frică, apoi sunt în afara propriei frici.
Deodată, desprins de tot, alunec spre punctul de inexistenţă al fiecărui obiect. Eul: o etichetă. Paralel cu propriu-mi chip, mă oglindesc în privirile mele. Fiecare lucru e altul, totul e altceva. Undeva, un ochi. Cine mă observă? Mi-e frică, apoi sunt în afara propriei frici.
Share
