Am pus mâna pe condei ca pe o puşcă.
Am pus mâna pe condei ca pe o puşcă.
Related Questions
- Scriitorul ne transpune într-o stare în care ne putem bucura de propriile fantasme, fără să avem mustrări de conştiinţă şi fără să ne ruşinăm.
- Când un filozof vorbeşte despre limbaj, nu-l mai citesc; când e un scriitor, îi arunc cartea. În Franţa, se poate spune că orice om care scrie e fascinat şi paralizat de această problemă. Nu ceea ce gândeşti despre limbaj mă interesează, ci felul în care-l foloseşti, limbajul tău - instrumentul şi nu reflecţia asupra instrumentului.
- Un scriitor e un spirit de tradiţie socială. Sunt alţii poate mai mari decât el care nu scriu. Aceia sunt piatră scumpă în învelişul de egoism, pe care nu-l pot sau nu se îndură să-l lepede.
- Omului îi este inaccesibilă esenţa lucrurilor şi natura o percepe aşa cum se reflectă ea în ideea lui, trecând prin sentimentele lui: prin urmare, trebuie tot mai mult curs ideii, fără teamă de ideal.
- Vai autorului care nu seamănă cu scrisul său, – şi vai poetului care nu seamănă cu versul său.