Amorul platonic este o prostie, căci amorul nu se mulţumeşte nici chiar cu un sentiment reciproc – ceea ce doreşte, ce caută, ce pretinde este posedarea însăşi, este a simţi fiinţa iubită, dorită, în puterea sa vitală, bărbătească, să simtă posedând în toată plenitudinea, cu toată forţa simţurilor dezlănţuite prin plăcere.

Amorul platonic este o prostie, căci amorul nu se mulţumeşte nici chiar cu un sentiment reciproc – ceea ce doreşte, ce caută, ce pretinde este posedarea însăşi, este a simţi fiinţa iubită, dorită, în puterea sa vitală, bărbătească, să simtă posedând în toată plenitudinea, cu toată forţa simţurilor dezlănţuite prin plăcere.