Când eram tânăr scriitor invitat la Heidelberg, prin anii ’80, era acolo un neamţ care traducea din româneşte. La plecare, l-am salutat şi i-am spus “Hai, că ne mai vedem noi”. Şi neamţul, când a auzit, a scos un carneţel şi a zis “Când?”. Eu am izbucnit în râs şi i-am spus, “O să fie într-o marţi”. Să faci abstracţie de trecerea tim­pu­lui e realmente un joc benefic.

Când eram tânăr scriitor invitat la Heidelberg, prin anii ’80, era acolo un neamţ care traducea din româneşte. La plecare, l-am salutat şi i-am spus “Hai, că ne mai vedem noi”. Şi neamţul, când a auzit, a scos un carneţel şi a zis “Când?”. Eu am izbucnit în râs şi i-am spus, “O să fie într-o marţi”. Să faci abstracţie de trecerea tim­pu­lui e realmente un joc benefic.