Da, se doarme la ora asta, și asta e liniștitor, deoarece marea dorință a unei inimi neliniștite este să posede la nesfârșit ființa pe care o iubește sau să poată să scufunde această ființă, când timpul despărțirii a venit, într-un somn fără vise, care să nu se sfârșească decât în ziua revederii.

Yes, people sleep at this hour, and that is comforting, for the great longing of a restless heart is to possess forever the being it loves, or to be able to sink that being, when the time of parting comes, into a dreamless sleep that ends only on the day of reunion.

Camus surprinde dualitatea dorinței umane: dorim să păstrăm alături persoana iubită, dar, când despărțirea e inevitabilă, tânjim ca măcar suferința să fie suspendată, ca într-un “somn fără vise”. Ideea reflectă frica de pierdere și nevoia de alinare a inimii.

Somnul devine aici simbolul liniștii, al uitării temporare, dar și al speranței că orice despărțire e, poate, doar un preambul al revederii. Camus apelează la universalitatea dorinței de siguranță emoțională.

Textul transmite o meditație asupra dragostei și efemerității. Când ai simțit ultima dată că ți-ai dori ca timpul să “oprească” despărțirea?

Ce ai face dacă ți s-ar oferi “somnul fără vise” până la reîntâlnire?

Citate similare

• “Despărțirea este un mic murit.” (proverb francez)
• “Timpul vindecă, dar nu uită.” (anonim)
• “Dorul e somnul inimii.” (B. Delavrancea)

FAQ – Alinare prin vis

• Poate iubirea “opri” timpul? Doar în amintire.
• Ajută uitarea? Uneori, dar revederea e adevăratul leac.
• E “somnul fără vise” o soluție? Nu, doar o alinare temporară.

Speranța revederii

În fața despărțirii, inima inventează refugii – dar rămâne fidelă speranței regăsirii.