Dacă, aşadar, suntem absolut dispuşi să admitem existenţa unui sentiment “oceanic” la un mare număr de oameni şi dacă înclinăm să-l raportăm la o fază primitivă a sentimentului eului, de îndată se pune o nouă întrebare: De unde dreptul de a considera acest sentiment drept sursă a trebuinţei religioase?

Dacă, aşadar, suntem absolut dispuşi să admitem existenţa unui sentiment “oceanic” la un mare număr de oameni şi dacă înclinăm să-l raportăm la o fază primitivă a sentimentului eului, de îndată se pune o nouă întrebare: De unde dreptul de a considera acest sentiment drept sursă a trebuinţei religioase?