Dacă viața este absurdă, ea merită trăită cu atât mai mult.

Afirmarea vieții prin absurd

Camus răstoarnă fatalismul: dacă existența e lipsită de sens garantat, tocmai de aceea trebuie să o trăim cu pasiune, curaj și autenticitate. Absurditatea devine sursă de libertate și energie, nu de renunțare.

Viața nu are nevoie de “justificare” pentru a fi valoroasă.

Trăirea intensă e răspunsul existențialistului la lipsa unui sens obiectiv.

Notă

Temă-cheie în “Mitul lui Sisif”. “Trebuie să ne imaginăm pe Sisif fericit.”