Existența morții ne obligă fie să renunțăm în mod voluntar la viață, fie să transformăm viața noastră în așa mod, încât să-i conferim un sens pe care moartea să nu-l mai poată răpi.

Moartea ca motor al sensului

Conștientizarea morții ne obligă să alegem: resemnare sau transformare. Fie renunțăm la sens, fie creăm unul pe care moartea nu-l poate anula (prin iubire, creație, impact asupra altora).

Sensul vieții devine o reacție la limita morții: ceea ce lăsăm în urmă e “antidotul” uitării.

Prin această alegere, omul devine creator de semnificație.

Notă

Temă prezentă la Viktor Frankl (“Omul în căutarea sensului vieții”), Heidegger.

• “Singurul lucru pe care moartea nu-l poate distruge este ceea ce dăruim altora.”

Întrebări

• Cum dai sens vieții tale?

Final: A trăi cu sens e a învinge moartea

Doar ceea ce creezi, iubești sau dăruiești va supraviețui sfârșitului.