Fericirea izgoneste legamantul fiintei cu lumea sa,amagind-o mereu.
Fericirea izgoneste legamantul fiintei cu lumea sa,amagind-o mereu.
Related Questions
- Deşi sunt bolnav şi neajutorat, nu îmi pare rău că exist. Încerc eu să-mi pară rău, dar n-are sens. Ştiţi de ce? Pentru că eu constat, în mod evident, că exist. Ceea ce mă confiscă pesimismului de a mă autonega este evidenta existenţei mele. Omul care se sinucide n-a constatat că e om. N-a reuşit să intuiască existenţa sa. Să se trăiască pe sine. Eu nu mă pot sinucide - indiferent de starea mea, sănătate sau boală - fiindcă nu m-am făcut eu. N-am venit cu voia mea pe lumea asta. Şi nici n-am să plec de voie din ea.
- Principiul egalităţii, pe care-l vehiculează democraţii din lume, funcţionează în mod real numai în religie, fiindcă numai religia creştină consideră oamenii egali în faţa lui Dumnezeu.
- Mulţumirea a plecat să predice prin oraşe, acolo und stăpânesc corupţia şi lăcomia. Iar noi nu le vrem aici pentru că fericirea nu caută mulţumire. Fericirea cere unire, în timp ce mulţumirea caută distracţia care trăieşte din uitare.
- Investigaţiile psihanalitice au arătat clar că interdicţii provenind din conştiinţa morală împiedică individul să fructifice fericita modificare externă. Dar este o sarcină mult mai dificilă să aflăm care este natura şi originea acestor tendinţe justiţiare şi punitive care se manifestă, spre surpriza noastră, acolo unde ne-am aştepta mai puţin.
- Imaginaţia conduce lumea.