Iraționalul, nostalgia umană și absurdul care rezultă din înfruntarea lor – iată cele trei personaje ale dramei umane.

Personajele dramei existențiale

Camus definește trei “actori” ai vieții: iraționalul (lumea lipsită de sens), nostalgia (setea de absolut) și absurdul (rezultatul ciocnirii dintre cele două). Fiecare om trăiește acest conflict: vrea sens, dar întâlnește haosul.

Absurdul nu e doar un concept, ci un sentiment: să cauți răspunsuri și să nu găsești decât tăcere.

Acest trio stă la baza filozofiei camusiene.

Notă

Vezi Camus – “Mitul lui Sisif”; temă la Kierkegaard, Kafka, Sartre.

• “Omul e ființă între întrebări și abis.”

Întrebări

• Unde simți tu absurdul în viața ta?

Final: Acceptă absurdul, trăiește cu el

Viața capătă sens când accepți să o trăiești fără garanții.