Literatura nu poate fi niciodată denunţare directă. Denunţarea directă o fac ziariştii, politicienii, istoricii, cei care au suferit şi care scriu mărturii. Literatura, atunci când denunţă în mod direct, devine didactică. Literatura trebuie să abordeze într-un alt mod durerile istoriei. E nevoie de o situaţie dramatică interesantă, comică şi aberantă, în acelaşi timp, care să provoace în spectatori senzaţia de explozie, care să-şi spună că nimic mai absurd nu se poate concepe.

Literatura nu poate fi niciodată denunţare directă. Denunţarea directă o fac ziariştii, politicienii, istoricii, cei care au suferit şi care scriu mărturii. Literatura, atunci când denunţă în mod direct, devine didactică. Literatura trebuie să abordeze într-un alt mod durerile istoriei. E nevoie de o situaţie dramatică interesantă, comică şi aberantă, în acelaşi timp, care să provoace în spectatori senzaţia de explozie, care să-şi spună că nimic mai absurd nu se poate concepe.