Oamenii gresesc punind puterea in aceeasei sfera larga cu omenescul. Nici un stapinitor dintre cei mai laudati n-a mai fost om dupa ce a ajuns stapin. A fost cel mult un stapin mai priceput in arta lui, a manevrat mai bine si nu s-au vazut itele lucrarii lui. Marii stapinitori n-au nevoie sa-si ucida cel mai bun prieten, sa-si arate “adevarata fire”, adica cruzimea. Iata pe viu ceea ce stiam: obrazul unui stapinitor nu cunoaste decit citeva expresii. Privirea goala aruncata peste capetele plecate, zimbetul mic si stralucirea de cruzime reprimata a ochilor, mijitul lor cind il bintuie un gind, risul de satisfactie. Toate astea se asaza pe expresia-masca a puterii. Alte nuante nu are. Se mai adauga doar frica si vesnica dorinta de a prevedea viitorul si a-l mentine intr-un prezent neschimbat. Puterea restringe reactiile sufletului si, ca urmare, schimbarile de expresie ale fetei. Le abstractizeaza. Adica, face dintr-o vita, care se intinde deasa, vie, miscatoare pe case, pe pomi, o retea de pirghii exacte si bine intinse care se imbina scirtiind sau nu si actioneaza intr-un fel si numai in acela. Viul, incilcitul, nodul, pornirea suie si fara de eficienta dispar, sint retezate…

Oamenii gresesc punind puterea in aceeasei sfera larga cu omenescul. Nici un stapinitor dintre cei mai laudati n-a mai fost om dupa ce a ajuns stapin. A fost cel mult un stapin mai priceput in arta lui, a manevrat mai bine si nu s-au vazut itele lucrarii lui. Marii stapinitori n-au nevoie sa-si ucida cel mai bun prieten, sa-si arate “adevarata fire”, adica cruzimea. Iata pe viu ceea ce stiam: obrazul unui stapinitor nu cunoaste decit citeva expresii. Privirea goala aruncata peste capetele plecate, zimbetul mic si stralucirea de cruzime reprimata a ochilor, mijitul lor cind il bintuie un gind, risul de satisfactie. Toate astea se asaza pe expresia-masca a puterii. Alte nuante nu are. Se mai adauga doar frica si vesnica dorinta de a prevedea viitorul si a-l mentine intr-un prezent neschimbat. Puterea restringe reactiile sufletului si, ca urmare, schimbarile de expresie ale fetei. Le abstractizeaza. Adica, face dintr-o vita, care se intinde deasa, vie, miscatoare pe case, pe pomi, o retea de pirghii exacte si bine intinse care se imbina scirtiind sau nu si actioneaza intr-un fel si numai in acela. Viul, incilcitul, nodul, pornirea suie si fara de eficienta dispar, sint retezate…