Omul nou nu doreşte să dărîme vechea ierarhie ca să se aşeze pe sine în fruntea celei noi, ca pe exemplarul cel mai valoros al noii orînduiri. Apoi, lîngă el apar lingăii, indivizii gata să aprobe orice iniţiativă a stăpînului – maestrul numit «tovarăş»! – urmărind exclusiv avantajele personale pe care le obţine din ea, gata să folosească orice metodă pentru a se simţi şi ei stăpîni la rîndul lor, iar după cîţiva ani, povestea se reia de la capăt. D-aia revoluţiile sînt inutile şi societăţile «revoluţionare» după ideile unuia sau altuia ajung mai puţin competitive decît cele care păstrează respectul pentru valorile tradiţionale.

Omul nou nu doreşte să dărîme vechea ierarhie ca să se aşeze pe sine în fruntea celei noi, ca pe exemplarul cel mai valoros al noii orînduiri. Apoi, lîngă el apar lingăii, indivizii gata să aprobe orice iniţiativă a stăpînului – maestrul numit «tovarăş»! – urmărind exclusiv avantajele personale pe care le obţine din ea, gata să folosească orice metodă pentru a se simţi şi ei stăpîni la rîndul lor, iar după cîţiva ani, povestea se reia de la capăt. D-aia revoluţiile sînt inutile şi societăţile «revoluţionare» după ideile unuia sau altuia ajung mai puţin competitive decît cele care păstrează respectul pentru valorile tradiţionale.