Real-liber şi mântuit prin adevărul unic al iubirii, credinţei şi speranţei, omul religios etern depăşeşte mistic miticul, magicul şi raţionalul ficţiunilor utile, al perechilor alcătuite din contrarii, al absolutizării, relativizării, negaţiei, al unităţilor formale-întregurilor logice sumative-al mărginirii, incompletitudinii şi al neliniştilor biologiei vârstelor, al bolii, neîmplinirii, suferinţei şi morţii.