Senzaţia asta stranie şi chinuitoare de curgere a vidului în nopţi singure şi nemiloase… Ce teroare tăcută îmbibă întunericul, îmbracă inima şi paralizează creierul? Sau parcă se despică în bucăţi imensitatea neagră şi se prăvălesc stânci de întunecime peste incendiul ascuns al pământului… Fiecare noapte este un univers în doliu, o măreţie de ireparabil.

Senzaţia asta stranie şi chinuitoare de curgere a vidului în nopţi singure şi nemiloase… Ce teroare tăcută îmbibă întunericul, îmbracă inima şi paralizează creierul? Sau parcă se despică în bucăţi imensitatea neagră şi se prăvălesc stânci de întunecime peste incendiul ascuns al pământului… Fiecare noapte este un univers în doliu, o măreţie de ireparabil.