Trebuia să te ştiu, să te iubesc, să te visez până când nu va mai fi viaţă şi moarte, ci doar o urmă de timp cu linii unite arzând blând – una o tâmplă, cealaltă, altă tâmplă… (etern vis) şi în jur un aer de tei, nemuritor, poezia. (De aceea ne-a apropiat viaţa.)

Trebuia să te ştiu, să te iubesc, să te visez până când nu va mai fi viaţă şi moarte, ci doar o urmă de timp cu linii unite arzând blând – una o tâmplă, cealaltă, altă tâmplă… (etern vis) şi în jur un aer de tei, nemuritor, poezia. (De aceea ne-a apropiat viaţa.)