Vai! Cât de puţine chipuri îşi păstrează frumuseţea! Grijile, supărările, suferinţele acestei lumi schimbă şi înfăţişarea odată cu sufletul, şi numai când patimile adorm şi-şi pierd puterea pe vecie, norii tulburi se risipesc şi cerul îşi recapătă limpezimea. Astfel ne apar adesea morţii; chipul lor rece şi îngheţat îşi recapătă expresia aceea de mult uitată, a pruncului ce doarme, părând a se fi întors iar în primăvara vieţii.

Vai! Cât de puţine chipuri îşi păstrează frumuseţea! Grijile, supărările, suferinţele acestei lumi schimbă şi înfăţişarea odată cu sufletul, şi numai când patimile adorm şi-şi pierd puterea pe vecie, norii tulburi se risipesc şi cerul îşi recapătă limpezimea. Astfel ne apar adesea morţii; chipul lor rece şi îngheţat îşi recapătă expresia aceea de mult uitată, a pruncului ce doarme, părând a se fi întors iar în primăvara vieţii.