Abundența unor lucruri, fie ele și bune, ne determină să nu le apreciem; absența, fie și a lucrurilor rele, ne face să le apreciem într-o oarecare măsură.

Cervantes dezvăluie paradoxul abundenței: ceea ce e prea mult devine obișnuit și neinteresant, în timp ce lipsa ne sensibilizează chiar la valoarea lucrurilor “rele”. E o lecție subtilă despre echilibru și recunoștință.

Societatea modernă suferă, adesea, de “saturație” – pierdem bucuria lucrurilor esențiale, a sănătății, a liniștii, a prieteniei, doar pentru că le avem la discreție.

Ce ai descoperit că apreciezi abia când ai pierdut?

Citate similare

• “Nu știm să prețuim decât când pierdem.” (proverb)
• “Prețul lucrurilor simple îl aflăm târziu.” (proverb)
• “Lipsa e cel mai bun profesor.” (anonim)

FAQ – Recunoștință, abundență, lipsă

• Putem fi recunoscători fără să pierdem? Da, prin reflecție conștientă.
• Abundența e întotdeauna rea? Nu, dar cere atenție și măsură.
• Lipsa te face mai înțelept? Adesea, da.

Valoarea lipsei

Să învățăm să prețuim nu doar când pierdem, ci și când avem. Echilibrul între abundență și lipsă e cheia fericirii simple.