Cei triști au două pricini: ignoranța sau speranța. Don Juan știe și nu speră.

Camus se folosește de figura mitică a lui Don Juan pentru a propune o viziune paradoxală: nu doar lipsa cunoașterii, ci și speranța pot aduce tristețe. Don Juan, simbolul lucidității și al neacceptării iluziilor, rămâne detașat și, poate, mai puțin vulnerabil la suferință.

Cât de mult ne afectează ceea ce nu știm sau ceea ce așteptăm cu ardoare?

Care este relația ta cu speranța – mângâiere sau sursă de frustrare?

Poate lipsa speranței să fie o formă de libertate?

Citate similare: „Ignoranța este mama suferinței.” (proverb); „Speranța amână dezamăgirea.” (proverb); „Să nu speri nimic înseamnă să fii cu adevărat liber.” (Seneca).FAQ/Reflecții finale: Ce pierdem atunci când renunțăm la speranță? E mai bine să nu știi sau să nu aștepți? Cum împăcăm luciditatea cu bucuria de a trăi? Final filozofic: Între ignoranță și speranță, adevărata libertate se află poate în luciditatea de a vedea viața așa cum este.