În disputa relativă la aprecierea visului, scriitorii par a se situa pe aceeaşi poziţie cu antichitatea, cu poporul superstiţios şi cu autorul Interpretării viselor. Căci atunci când prezintă visele personajelor create de fantezia lor, ei rămân credincioşi experienţei curente, care arată că gândirea şi simţirea omului se continuă în vis; cu alte cuvinte, ei nu urmăresc nimic altceva decât să caracterizeze stările sufleteşti ale eroilor, cu ajutorul viselor acestora. Iar scriitorii sunt aliaţi preţioşi, şi mărturia lor are multă greutate, întrucât ei ştiu o mulţime de lucruri pe care ştiinţa oficială nici măcar nu le bănuieşte.

În disputa relativă la aprecierea visului, scriitorii par a se situa pe aceeaşi poziţie cu antichitatea, cu poporul superstiţios şi cu autorul Interpretării viselor. Căci atunci când prezintă visele personajelor create de fantezia lor, ei rămân credincioşi experienţei curente, care arată că gândirea şi simţirea omului se continuă în vis; cu alte cuvinte, ei nu urmăresc nimic altceva decât să caracterizeze stările sufleteşti ale eroilor, cu ajutorul viselor acestora. Iar scriitorii sunt aliaţi preţioşi, şi mărturia lor are multă greutate, întrucât ei ştiu o mulţime de lucruri pe care ştiinţa oficială nici măcar nu le bănuieşte.