Aristotel
In: Începuturi, Îndoială
Îndoiala este începutul înţelepciunii.
Îndoiala este începutul înţelepciunii.
Related Questions
- Definiţia pe care psihanaliza o dă psihicului arată că acesta se compune din procese care aparţin domeniilor sentimentului, gândirii şi voinţei. Psihanaliza trebuie, de altminteri, să afirme că există o gândire inconştientă şi o voinţă inconştientă. Dar prin această definiţie şi prin această afirmaţie ea îşi îndepărtează de la început orice simpatie din partea adepţilor unei ştiinţe reci şi îşi atrage bănuiala de a nu fi decât o ştiinţă esoterică şi fantastică şi care ar voi să opereze în tenebre şi să pescuiască în apă tulbure.
- Actele ratate cumulate şi combinate reprezintă cu siguranţă cea mai deplină ilustrare a speciei lor. Dacă ar fi fost vorba doar să arătăm că actele ratate pot avea sens, ne-am fi propus de la început să nu ne ocupăm decât de acestea, sensul lor fiind atât de evident încât se impune în acelaşi timp inteligenţei cele mai obtuze şi spiritului celui mai critic.
- Dezamăgit de toţi, ajungi inevitabil să fii dezamăgit şi de tine însuţi, dacă nu cumva ai început cu tine.
- O tristeţe ce nu ştie să râdă, o tristeţe fără mască este o pierzanie ce lasă-n urmă ciuma şi, fără îndoială, de n-ar fi râsul, râsul oamenilor trişti, societatea supunea de mult la penalităţi mâhnirile.
- Lumea asta n-a fost creată la bucurie. Se procreează totuşi în plăcere. Da, fără îndoială, dar plăcerea nu e bucurie, e şi simulacrul ei: funcţia ei este de a amăgi, de a ne face să uităm că, până în cel mai mic detaliu, creaţiunea poartă pecetea tristeţii iniţiale din care s-a ivit.