Aristotel Citate

Aristotel

In: Corp, Cunoaștere, Nimic, Numere, Spirit, Știință, Suflet

Dintre realităţi, unele se spun despre un subiect oarecare, dar nu sunt în niciun subiect, aşa cum om se spune despre un subiect om oarecare, dar nu este în niciun subiect; altele sunt în subiect, dar nu se spun despre niciun subiect (iar a fi în subiect numesc ceea ce, subzistând în ceva, dar nu ca parte, nu poate totuşi să fie în afara celui în care este), aşa cum o anumită cunoaştere gramaticală este în subiectul suflet, însă nu se poate spune despre niciun subiect, iar un alb anumit este în subiectul corp (căci orice culoare este într-un corp), însă nu se spune despre niciun subiect; altele, deopotrivă se spun despre un subiect şi sunt în subiect, aşa cum ştiinţa este în subiectul suflet, dar se şi spune despre un subiect, despre gramatică; altele, în schimb, nu sunt nici în subiect şi nici nu se spun despre un subiect, ca de pildă un om anumit sau un cal anumit, căci nici unul dintre aceştia, nici nu este într-un subiect, nici nu se spune despre un subiect. Iar în general cele individuale şi una la număr nu se spun despre niciun subiect, însă nimic nu se opune ca unele să fie în subiect, căci o cunoaştere gramaticală anumită face parte dintre cele ce sunt într-un subiect.

Aristotel

In: Necesitate, Nume, Oameni, Rațiune

Substanţă, în chip principal, în prim rând şi prin excelenţă este cea care nu se spune despre niciun subiect şi nici nu este într-un subiect, ca de pildă un om anumit sau un cal anumit. În schimb, substanţe secunde sunt numite speciile în care subzistă cele ce se numesc în prim rând substanţe, atât ele, cât şi genurile acestor specii, cum subzistă, de pildă, un om anumit în specia de om, genul speciei fiind vieţuitorul: aşadar, acestea se numesc substanţe secunde, anume atât omul, cât şi vieţuitorul. Este însă vădit… că pentru acele substanţe spuse despre un subiect e necesar ca şi numele şi raţiunea de a fi să fie enunţate despre subiect.

Aristotel

In: Absolut, Adevăr, Numere

Orice substanţă pare să însemne ceva anumit (tode ti). Cu privire la substanţele prime, este de netăgăduit şi adevărat cum că semnifică ceva anumit, căci lucrul indicat este ceva individual şi unu la număr. Iar cu privire la substanţele secunde… ele semnifică mai degrabă un fel de a fi (poion ti); căci subiectul nu e ceva unic, ca substanţa primă, ci om şi vieţuitor se enunţă despre mai mulţi. Însă ele nu înseamnă în chip absolut un fel de a fi, cum ar face-o albul de pildă… Specia şi genul definesc felul de a fi cu privire la substanţă: ele semnifică de ce fel anume este o substanţă.

Aristotel

In: Ființă, Natură, Posibilitate

O devenire se numeşte naturală când ea provine din natură. Lucrul din care provine ceva îl numim materie; acel ceva prin care provine e un lucru ce există în chip natural; lucrul provenit este sau un om, sau o plantă, sau altceva de acest fel, şi acestea sunt lucrurile pe care noi le numim mai ales substanţe. Toate fiinţele a căror devenire e datorată fie naturii, fie artei, au o materie, căci fiecare din aceste fiinţe are posibilitatea de a fi şi, totodată, de a nu fi, iar această posibilitate constituie pentru fiecare lucru materia lui.

Aristotel

In: Absolut, Calitate, Cuvânt, esențial, Ființă, Sens

Putem afirma că esenţa va aparţine, în chip primordial şi absolut, substanţei şi, în mod derivat, celorlalte categorii, dar în acest din urmă caz nu mai e vorba de esenţa în sens absolut ci de esenţa calităţii sau a cantităţii. Căci trebuie să recunoaştem calitatea de fiinţă substanţei şi celorlalte categorii… De fapt, noi nu vorbim, în acest (din urmă) caz, nici prin omonimie, nici prin sinonimie, ci raportul e acelaşi cu cel pe care-l întâlnim când întrebuinţăm cuvântul medical.

Aristotel

In: Adevăr, Consecințe, Măsură

Dintre substanţele secunde, specia e substanţă în mai mare măsură decât genul, căci ea este mai apropiată de substanţa primă. Într-adevăr, dacă ar reda (apodidomi) cineva ce este substanţa primă, o va face în chip mai cunoscut şi mai familiar redând specia decât genul… Prin urmare… specia e în mai mare măsură substanţă decât genul. În schimb, dintre speciile care ele însele nu sunt genuri, nici una nu e substanţă în mai mare măsură decât alta.

Aristotel

In: Cuvânt, Oameni, Voce

Sunetele articulate prin voce sunt simboluri ale stărilor sufleteşti, iar cuvintele scrise sunt simboluri ale cuvintelor vorbite. Şi apoi, cum nu toţi oamenii au aceeaşi scriere, tot aşa nu toţi oamenii au aceleaşi sunete ale vorbirii, pe când stările sufleteşti, pe care sunetele le simbolizează direct, sunt aceleaşi pentru toţi, după cum, la rândul lor, sunt şi lucrurile ale căror imagini sunt reprezentările noastre.

Aristotel

In: Consecințe, Foc, Nevoie, Obiecte, Realitate, Sensibilitate, Singurătate, Spirit, Suflet

Simţirea constă în a fi mişcat şi afectat, precum am spus, întrucât ea pare a fi o alterare… Prin urmare, este evident că sensibilitatea nu este o realitate în act, ci una doar în potenţă, iar din acest motiv ea nu produce senzaţia, tot aşa cum nici obiectul care poate arde nu se aprinde de la sine fără combustibil; altminteri el ar arde singur şi nu ar mai avea nevoie de un foc care să fie în act.

Aristotel

In: Bunul Simț, Eroare, Exemplu, Ochi, Sensibilitate, Simț, Spirit, Suflet

Lucrul sensibil are trei semnificaţii, dintre care pe două le numim simţite prin sine, iar pe unul prin accident. Dintre cele două, unul este propriu fiecărui simţ, iar celălalt este comun tuturora. Îl numesc propriu pe cel care nu poate fi simţit printr-un alt simţ şi cu privire la care nu este posibilă eroarea. De exemplu, culoarea pentru ochi, sunetul pentru auz şi savoarea pentru gust.

Aristotel

In: Adevăr, Animale, Natură, Nimic, Nume, Simbol, Timp

Prin nume înţelegem un sunet având un înţeles prin convenţie, fără raportare la timp şi din care nicio parte nu are înţeles, scoasă din întreg… Înţeles prin convenţie s-a introdus pentru că nimic nu este de la natură un nume, ci devine aşa numai când ajunge un simbol; în adevăr, sunetele nearticulate, aşa cum produc animalele, au un înţeles, dar nici unul din ele nu constituie un nume.

Aristotel

In: Natură

Există sau nu există substanţe în afară de cele sensibile? Iar acestea cum sunt? Există oare o substanţă separată şi, dacă există, atunci de ce şi cum? Sau nu există nicio altă substanţă afară de aceea a lucrurilor sensibile? Iată atâtea chestiuni la care trebuie să căutăm un răspuns, după ce mai întâi vom fi schiţat în linii generale în ce constă natura substanţei.

Aristotel

In: Frică, Religie, Tiranie

Un tiran trebuie să pară neobişnuit de devotat religie. Supuşii sunt mai puţin receptivi la tratmentul ilegal al unui conducător pe care ei îl consideră un om cu teamă de zei şi pios. Pe de altă parte, ei se mişcă mai greu împotriva lui, crezând că el are zeii de partea sa.

Aristotel

In: Putere, Scop

Oricine se poate mânia – asta este uşor, dar să fii mânios cu persoana corectă şi la gradul corect şi la momentul corect şi pentru scopul corect, şi în modul corect – acest lucru nu stă în puterea oricui şi nu este uşor.

Aristotel

In: Justiție, Lege, Ordine, Virtute, Vreme

Justiţia este virtutea fundamentală a unei societăţi politice, de vreme ce ordinea societăţii nu poate fi menţinută fără lege, iar legile sunt instituite pentru a declara ceea ce este drept.

Aristotel

In: Curaj, Fapte, Moralitate

Excelenţa morală este un rezultat al felului în care trăim. Devenim corecţi, făcând fapte corecte, devenim temperaţi comportându-ne temperat şi devenim curajoşi făcând acte curajoase.

Aristotel

In: Acțiune, Îndrăzneală, Oameni

Omul îşi dezvoltă calităţi individuale acţionând într-un anume fel… devii drept acţionând drept, temperat fiind temperat în acţiune, brav, în cazul în care acţionezi îndrăzneţ.

Aristotel

In: Interes, Oameni, Sărăcie, Timp

Este de asemenea în interesul tiranului în a-şi face supuşii săraci… oamenii vor fi aşa de ocupaţi cu sarcinile lor zilnice că nu vor mai avea timp pentru a complota.

Aristotel

In: Dorințe, Victorie

Eu îl consider mai brav pe cel care îşi învinge dorinţele, decât pe cel care îşi cucereşte inamicii, pentru că cea mai grea victorie este asupra sinelui.

Aristotel

In: Inteligență, Sinceritate

Aristotel

Citate celebre de Aristotel

Cine este prieten cu toată lumea, nu este prieten cu nimeni.

Un tiran trebuie să pară neobişnuit de devotat religie. Supuşii sunt mai puţin receptivi la tratmentul ilegal al unui conducător pe care ei îl consideră un om cu teamă de zei şi pios. Pe de altă parte, ei se mişcă mai greu împotriva lui, crezând că el are zeii de partea sa.

Oricine se poate mânia – asta este uşor, dar să fii mânios cu persoana corectă şi la gradul corect şi la momentul corect şi pentru scopul corect, şi în modul corect – acest lucru nu stă în puterea oricui şi nu este uşor.

Justiţia este virtutea fundamentală a unei societăţi politice, de vreme ce ordinea societăţii nu poate fi menţinută fără lege, iar legile sunt instituite pentru a declara ceea ce este drept.

Excelenţa morală este un rezultat al felului în care trăim. Devenim corecţi, făcând fapte corecte, devenim temperaţi comportându-ne temperat şi devenim curajoşi făcând acte curajoase.

Omul îşi dezvoltă calităţi individuale acţionând într-un anume fel… devii drept acţionând drept, temperat fiind temperat în acţiune, brav, în cazul în care acţionezi îndrăzneţ.

Este de asemenea în interesul tiranului în a-şi face supuşii săraci… oamenii vor fi aşa de ocupaţi cu sarcinile lor zilnice că nu vor mai avea timp pentru a complota.

Eu îl consider mai brav pe cel care îşi învinge dorinţele, decât pe cel care îşi cucereşte inamicii, pentru că cea mai grea victorie este asupra sinelui.

Excelenţa nu este niciodată un accident. Este întotdeauna rezultatul unei intenţii înalte, a unui efort sincer şi a unei execuţii inteligente.

Valeriu Butulescu

Vasile Ghica

Nicolae Mareș

Sorin Cerin

Honoré de Balzac

Subiecte CITATE

Sign Up

Forgot Password

Aristotel citate

Citate celebre de Aristotel

Stats

Subiecte CITATE

Adv 120x600