Lapsusul cel mai frecvent şi mai frapant este acela care constă în a spune exact contrariul a ceea ce voiai să spui. Este evident că în acest caz relaţiile tonale şi efectele de similitudine nu joacă decât un rol minim; ca o substituire a acestor factori se poate invoca faptul că există între contrarii o strânsă afinitate conceptuală şi că ele sunt extrem de apropiate în asociaţia psihologică. Avem exemple istorice de acest gen: un preşedinte al Camerei Deputaţilor din Austria a deschis într-o zi şedinţa cu cuvintele: “Domnilor, constat prezenţa unui număr de… membri şi în consecinţă, declar şedinţa închisă.”

Lapsusul cel mai frecvent şi mai frapant este acela care constă în a spune exact contrariul a ceea ce voiai să spui. Este evident că în acest caz relaţiile tonale şi efectele de similitudine nu joacă decât un rol minim; ca o substituire a acestor factori se poate invoca faptul că există între contrarii o strânsă afinitate conceptuală şi că ele sunt extrem de apropiate în asociaţia psihologică. Avem exemple istorice de acest gen: un preşedinte al Camerei Deputaţilor din Austria a deschis într-o zi şedinţa cu cuvintele: “Domnilor, constat prezenţa unui număr de… membri şi în consecinţă, declar şedinţa închisă.”