Maxima avidităţii nesăţioase (ca şi a risipitorului) este să-ţi procuri şi să deţii toate mijloacele bunăstării în intenţia desfătării. În schimb, cea a zgârceniei, e dobândirea şi stăpânirea tuturor mijloacelor bunăstării, dar fără intenţia desfătării (adică fără ca desfătarea să fie scopul, ci doar stăpânirea).

Maxima avidităţii nesăţioase (ca şi a risipitorului) este să-ţi procuri şi să deţii toate mijloacele bunăstării în intenţia desfătării. În schimb, cea a zgârceniei, e dobândirea şi stăpânirea tuturor mijloacelor bunăstării, dar fără intenţia desfătării (adică fără ca desfătarea să fie scopul, ci doar stăpânirea).