Nimic nu emancipează spiritul mai mult decât negarea. Ea nu-i fertilă însă decât în răstimpul în care ne străduim s-o cucerim şi să ne-o însuşim; odată dobândită, ne înrobeşte: un lanţ ca oricare altul. Dacă e să alegem între două sclavii, s-o preferăm pe cea a fiinţei, chiar dacă nu-i posibilă făr-o anume sfâşiere: e, totuşi, preţul ce-l avem de plătit pentru a evita contagiunea neantului, comoditatea delirului…

Nimic nu emancipează spiritul mai mult decât negarea. Ea nu-i fertilă însă decât în răstimpul în care ne străduim s-o cucerim şi să ne-o însuşim; odată dobândită, ne înrobeşte: un lanţ ca oricare altul. Dacă e să alegem între două sclavii, s-o preferăm pe cea a fiinţei, chiar dacă nu-i posibilă făr-o anume sfâşiere: e, totuşi, preţul ce-l avem de plătit pentru a evita contagiunea neantului, comoditatea delirului…