Nu există un exces mai frumos pe lume ca recunoştinţa.
Nu există un exces mai frumos pe lume ca recunoştinţa.
Related Questions
- Frumuseţea este ceva puternic şi înfricoşător. Ea zgâlţâie precum furtuna pământul de dedesuptul nostru şi cerul de deasupra noastră.
- Frumuseţea... Am auzit-o strigând printre munţi, iar strigătele sale au sosit odată cu sunetul copitelor, cu bătaia aripilor şi cu răgetul leilor.
- În familie trebuie să stăpânească: iubirea, voinţa zămislirii, ordinea, conştiinţa datoriei. Nu plăcerea, ci bucuria pură, produsă de frumuseţea idealului.
- Deşi sunt bolnav şi neajutorat, nu îmi pare rău că exist. Încerc eu să-mi pară rău, dar n-are sens. Ştiţi de ce? Pentru că eu constat, în mod evident, că exist. Ceea ce mă confiscă pesimismului de a mă autonega este evidenta existenţei mele. Omul care se sinucide n-a constatat că e om. N-a reuşit să intuiască existenţa sa. Să se trăiască pe sine. Eu nu mă pot sinucide - indiferent de starea mea, sănătate sau boală - fiindcă nu m-am făcut eu. N-am venit cu voia mea pe lumea asta. Şi nici n-am să plec de voie din ea.
- Principiul egalităţii, pe care-l vehiculează democraţii din lume, funcţionează în mod real numai în religie, fiindcă numai religia creştină consideră oamenii egali în faţa lui Dumnezeu.