O anumită continuitate în deznădejde sfârșește prin a naște bucuria.

Bucurie prin traversarea disperării

Camus propune paradoxul: uneori, doar după o perioadă de deznădejde prelungită ajungi să simți adevărata bucurie a vieții. Suferința devine, în mod neașteptat, sursă de lumină.

Bucuria autentică nu e superficială – e rezultatul unui drum prin întuneric.

Nu ne ferim mereu de suferință; uneori, o traversăm pentru a o transcende.

Notă

Temă la Dostoievski (“Fericirea se naște din cenușa durerii”), Nietzsche (“Orice creștere vine cu suferință”).