Poezia e o… goangă care merge prin creierul omului. La un moment dat, ea se oprește pe o circumvoluțiune și începe sa-l gâdile pe posesor. Și, în loc să se scarpine, omul se pune și scrie. La unii, goangele sunt mai mari – de aia există poeți mari. Pe unii ii râcâie tot timpul – aceia sunt grafomanii. La alții, goangele sunt leneșe, goangele Raiului, căci lenea din Eden vine – ăștia scriu putin. Eu am o goanga leneșă. Dar sper că și mare… Oricum, nu o să mă operez niciodată pe creier ca să văd cât de mare e gândacul! Dacă nu se vede pe hârtie, asta e ghinionul lui, al gândacului.

Poezia e o… goangă care merge prin creierul omului. La un moment dat, ea se oprește pe o circumvoluțiune și începe sa-l gâdile pe posesor. Și, în loc să se scarpine, omul se pune și scrie. La unii, goangele sunt mai mari – de aia există poeți mari. Pe unii ii râcâie tot timpul – aceia sunt grafomanii. La alții, goangele sunt leneșe, goangele Raiului, căci lenea din Eden vine – ăștia scriu putin. Eu am o goanga leneșă. Dar sper că și mare… Oricum, nu o să mă operez niciodată pe creier ca să văd cât de mare e gândacul! Dacă nu se vede pe hârtie, asta e ghinionul lui, al gândacului.