Sign Up

Crează-ți cont și ai posibilitatea să iți salvezi citatele preferate la favorite. Poți să adaugi citate și să îi ajuți pe alții să descopere acest minunat univers.

Forgot Password

Lost your password? Please enter your email address. You will receive a link and will create a new password via email.

You must login to ask question.

Please briefly explain why you feel this answer should be reported.

Arthur Rimbaud

Poet francez

0Followers

26Citate

Jean Nicolas Arthur Rimbaud (n. 20 octombrie 1854, Charleville, Republica Franceză – d. 10 noiembrie 1891, Marsilia, Franța) a fost un poet francez, figură centrală a literaturii moderne, precursor al simbolismului.

France

Arthur Rimbaud citate

Citate celebre de Arthur Rimbaud

Arthur Rimbaud

Poetul devine el însuşi clarvăzător, întorcând toate înţelesurile cu susul în jos, într-o manieră prelungă şi raţională.

Arthur Rimbaud

In: Viață

Viaţa e o curvă cu moravuri lăsate deoparte.

Arthur Rimbaud

In: Stele

Am întins frânghii din clopotniţă în clopotniţă, ghirlande din fereastră în fereastră, lanţuri de aur din stea în stea, şi acum dănţuiesc…

Arthur Rimbaud

In: Frumusețe

Frumuseţea mi s-a aşezat pe genunchi şi se pregătea să mă îmbrăţişeze, dar eu am pălmuit-o şi am alungat-o.

Arthur Rimbaud

In: Lacrimi, Ochi, Stele

O stea trandafirie în ochi îţi lăcrima…

Arthur Rimbaud

In: Oameni, Sfârșit, Viață

În sfârşit, omul îşi face socoteala să-şi petreacă trei sferturi din viaţă suferind, ca să se odihnească în cel de-al patrulea sfert; şi de cele mai multe ori, crapă de mizerie fără să mai ştie unde a ajuns.

Arthur Rimbaud

In: Slăbiciune

Moralitatea este slăbiciunea creierului.

Arthur Rimbaud

In: Viață

Viaţa este farsa pe care fiecare trebuie să o interpreteze.

Arthur Rimbaud

Iubirea trebuie mereu reinventată, e un lucru ştiut.

Arthur Rimbaud

In: Iad, Muzică, Noapte, Trufie

Ar trebui să am un iad pentru mânie, un iad al meu pentru trufie – şi iadul pentru dezmierdări; o întreagă simfonie de iaduri.

Arthur Rimbaud

In: Ajutor, Dumnezeu, Eternitate, Lăcomie, Libertate, Națiune, Sânge, Sfârșit, Spirit

Se-ntoarce sângele păgânesc! Spiritul e-n preajmă, dar de ce Cristos nu-mi vine într-ajutor dăruind sufletului meu nobleţea şi libertatea. Vai! S-a sfârşit cu Evanghelia! Evanghelia! Pe Dumnezeu îl aştept cu lăcomie. Sunt de neam prost, de-o veşnicie.

Arthur Rimbaud

In: Lume, Oameni, Vârstă

Lumea nu are vârstă. Omenirea se strămută, atât.

Arthur Rimbaud

In: Bunul Simț, Față, Sânge, Simț, Țărani

Simt o scârbă grozavă faţă de toate meseriile. Meşterii şi lucrătorii de rând, nişte ţărani cu toţii, nespus de mârşavi. Mâna ce ţine condeiul valorează tot atât cât mâna care ţine plugul. Veac plin de mâini iscusite! Eu niciodată n-am să ştiu să fac ceva. Pe urmă, prea departe e de mine rostuirea unei căsnicii. Cerşetoria neascunsă mă mâhneşte. Răufăcătorii mi se par însă vrednici de scârbă ca şi scapeţii: eu însă rămân neatins; aşadar nu-mi pasă.

Arthur Rimbaud

In: Frumusețe

Într-o seară am aşezat Frumuseţea pe genunchii mei – şi am găsit-o amară – şi am înjurat-o.

Arthur Rimbaud

In: Artă, Prostie

Acum pot să afirm liniştit că arta este o prostie.

Arthur Rimbaud

In: Căsătorie, Dispreț, Femeie, Frumusețe, Inimă, Zi, Zi de naștere

Nu iubesc femeile: iubirea trebuie redescoperită, asta-i ştiut. Femeile nu pot râvni decât la o situaţie sigură. Situaţia asta o dată câştigată, inima şi frumuseţea sunt puse deoparte; nu rămâne decât dispreţul rece, din care se hrăneşte căsătoria, în ziua de azi. Sau văd femei, purtând semnul fericirii; dintre acestea aş fi putut face bune camarade, mistuite mai întâi de brute simţitoare, ca nişte ruguri.

Arthur Rimbaud

In: Stele

Am întins frânghii din clopotniţă-n clopotniţă; ghirlande din fereastră-n fereastră; lanţuri de aur din stea în stea, şi dănţuiesc.

Arthur Rimbaud

In: Față, Ploaie, Umbră

Înviorând un gust plăcut de cerneală chinezească, o pulbere neagră plouă molcom asupra veghei mele. Micşorez luminile candelabrului, mă-arunc pe pat, şi-întors către umbră vă zăresc, fetele mele, reginele mele!

Arthur Rimbaud

In: Diavol, Față, Frică, Înțelepciune, Lume

Sunt sclava Mirelui diavolesc, cel care-a împins spre pierzanie fecioarele nebune. E chiar diavolul acela. Nu-i arătare, nu-i strigoi. Însă eu, care-am pierdut orice înţelepciune, sunt blestemată şi moartă faţă de lume, dar nu voi fi omorâtă! Cum să vă povestesc? Nici nu mai ştiu să vorbesc! Sunt cernită, mă vaet, mi-i frică. Puţină răcoare, Doamne, dacă voieşti, dacă binevoieşti!

Arthur Rimbaud

In: Oameni, Stele

O stea trandafirie-n urechi ţi-a lăcrimat.

1 2