Sign Up

Crează-ți cont și ai posibilitatea să iți salvezi citatele preferate la favorite. Poți să adaugi citate și să îi ajuți pe alții să descopere acest minunat univers.

Forgot Password

Lost your password? Please enter your email address. You will receive a link and will create a new password via email.

You must login to ask question.

Please briefly explain why you feel this answer should be reported.

Sigmund Freud

Fondator al școlii psihologice de psihanaliză

0Followers

106Citate

Sigmund Freud a fost un medic neuropsihiatru evreu austriac, fondator al școlii psihologice de psihanaliză. Principalele teorii ale acestei școli sunt fondate pe următoarele ipoteze: Dezvoltarea umană este înțeleasă prin schimbarea zonei corporale de gratificare a impulsului sexual. Wikipedia

Czech Republic

Male

Sigmund Freud citate

Citate celebre de Sigmund Freud

Oricât de captivant ar fi să descifrez condiţionările profunde ale plăcerii comice, trebuie totuşi să-mi amintesc că nici formaţia, nici profesiunea mea nu mă autorizează să împing cercetările mult dincolo de sfera cuvântului de spirit; mărturisesc că tocmai tema comparaţiei comice m-a determinat să-mi simt incompetenţa.

Tensiunea, dacă ordinul compulsional nu a fost executat, este intolerabilă şi este percepută sub forma unei angoase intense. Drumul însuşi spre această acţiune substitutivă, chiar deplasată pe un mic detaliu, este atât de aprig disputată, încât acţiunea nu poate fi impusă decât sub formă de măsură de apărare, strâns legată de un impuls care trebuie îndepărtat.

În erorile de lectură, dacă vrem să găsim tendinţa perturbatoare, cauza erorii, trebuie să lăsăm în întregime la o parte textul citit greşit şi să începem examenul analitic prin a pune două întrebări: care este ideea ce vine în minte prima se apropie cel mai mult de această eroare şi în ce situaţie a fost ea comisă? Uneori cunoaşterea situaţiei este suficientă pentru explicarea erorii.

Trebuie să recunoaştem că există un temei de speranţă pentru viitor, că se poate să scoatem la lumină o comoară care să îmbogăţească cultura, că merită osteneala să întreprindem experienţa unei educaţii nereligioase. Dacă se va arăta nesatisfăcătoare, sunt gata să-mi abamdonez reforma şi să revin la judecata anterioară, pur descriptivă: Omul este o fiinţă cu inteligenţă slabă, guvernat de dorinţele sale instinctuale.

Erorile de gândire, care sunt moduri de gândire ale inconştientului utilizate în tehnica sa, apar pentru critică, deşi nu întotdeauna, drept comice. Tolerarea conştientă a modurilor de gândire inconşientă, repudiate ca erori de gândire, este unul din mijloacele de producere a plăcerii comice; faptul este uşor de înţeles, căci pentru producerea investirii preconştiente este nevoie cu siguranţă de un consum mai mare decât pentru tolerarea investirii inconştiente.

In: Idei, Viață

Psihanalistul, care nu cunoaşte dinainte viaţa interioară a bolnavului şi nu deţine ca amintire conştientă ceea ce acţionează în celălalt în mod inconştient, trebuie să recurgă la o tehnică destul de complicată pentru a compensa acest dezavantaj. El trebuie să înveţe să degajeze fără greş refulatul din ideile conştiente şi confesiunile bolnavului, să surprindă inconştientul acolo unde el se trădează în spatele expresiilor şi acţiunilor conştiente.

După ce am stabilit limitele, punctul de plecare poate fi considerat acela că actele ratate sunt acte psihice care rezultă din interferenţa a două intenţii. Acesta este primul rezultat al psihanalizei în ceea ce priveşte actele ratate; psihologia n-a bănuit nicicând aceste interferenţe şi nici fenomenele care decurg din această cauză. Psihanaliza a reuşit acest lucru extinzând considerabil domeniul psihicului, anexând psihologiei fenomene care anterior nu-i aparţineau.

Domnul Y nutrea o dragoste neîmpărtăşită pentru o doamnă care a sfârşit prin a se căsători cu domnul X. Cu toate că domnul Y îl cunoştea foarte bine pe domnul X, de multă vreme şi avea cu el chiar şi relaţii de afaceri, el îi uită mereu numele, în aşa fel încât se vede silit să întrebe alte persoane ori de câte ori trebuie să-i scrie. Este evident că domnul Y nu mai vrea să ştie nimic despre fericitul său rival: Nicht gedacht soll seiner werden! ( Să-l ştergem din memoria noastră! )

Compararea unei alterări de caracter cu nevroza obsesională este sugestivă. În ambele cazuri întâlnim opera regresiei care urmează, în primul caz, unei refulări (sau reprimări) realizate fără dificultate. În cazul nevrozei, întâlnim un conflict, un efort pentru a nu admite regresia, cu formaţiuni reacţionale contra ei, o formare de simptome prin realizarea unui compromis între cele două părţi, clivaj al activităţilor psihice în activităţi susceptibile de a fi conştiente şi activităţi inconştiente.

Procesul comic nu suportă concentrarea atenţiei asupra sa; el trebuie să se desfăşoare cu totul neobservat, condiţie care de altfel este valabilă şi pentru cuvântul de spirit. Dacă cineva ar dori cu tot dinadisul să caracterizeze acest proces drept inconştient ar contrazice termenul de proces conştient pe care l-am folosit nu fără temei în Interpretarea viselor. Mai curând procesul comic ţine de preconştient, iar astfel de procese care se desfăşoară în preconştient, în afara câmpului atenţiei legată de conştiinţă, pot fi calificate drept automate. Pentru a produce plăcere comică, procesul comparării consumurilor psihice trebuie să fie automat.

In: Adevăr, Bine, Exemplu, Nimic, Relație, Viață

Când se încearcă să se intervină în formarea simptomului se constată exact inversul (în acte obsedante, de exemplu). Dacă bolnavul este împiedicat să-şi îndeplinească ceremonialul de spălare, el cade într-o stare foarte neplăcută de anxietate de care, evident, simptomul său l-ar fi ocrotit. Într-adevăr, se pare că producerea angoasei ar preceda formarea simptomului, ca şi cum simptomele ar fi create pentru a împiedica apariţia stării anxioase. O altă confirmare: primele nevroze ale copilăriei sunt fobiile, stări care arată cu evidenţă că producerea iniţială a angoasei este stopată prin formarrea ulterioară a simptomului; avem impresia că nimic n-ar putea, mai bine ca aceste relaţii, să ne facă să înţelegem angoasa nevrotică.

Într-un alt caz, întâlnim o combinaţie între însuşirea din greşeală a unui obiect şi imposibilitatea de a-l regăsi. O doamnă face o călătorie la Roma împreună cu cumnatul ei, pictor celebru. Oaspetele este sărbătorit în mod strălucit de germanii care locuiesc la Roma şi primeşte, între alte cadouri, o medalie antică de aur. Doamna constată cu amărăciune că cumnatul ei nu apreciază la adevărata sa valoare această piesă excepţională. Sora sa venind la Roma s-o înlocuiască, doamna s-a întors acasă şi desfăcându-şi bagajele, a constatat că luase cu sine, fără a-şi da seama, medalia. Ea şi-a informat numaidecât cumnatul în scris, anunţându-l că-i va trimite medalia la Roma chiar a doua zi. A doua zi, însă, medalia era atât de bine pusă de-o parte, încât era de negăsit, deci imposibil de expediat. Numai atunci doamna a avut intuiţia a ceea ce semnifica distracţia sa, anume dorinţa de a păstra pentru sine valoroasa piesă.

Când cineva uită de o întâlnire pe care a acceptat-o şi la care el însuşi este hotărât să meargă, motivul cel mai verosimil al uitării ar trebui căutat cel mai adesea în puţina simpatie nutrită faţă de persoana cu care urmează să se întâlnească. În acest caz, analiza ar putea să demonstreze că tendinţa perturbatoare se raportează nu la persoană, ci la locul unde trebuia să aibă loc întâlnirea şi care era evitat din cauza unei amintiri penibile legată de acel loc.

In: Sinceritate

A fi cu totul sincer cu sine este un exercițiu bun.

Remarcăm că atunci când am ajuns prin analiză la cunoaşterea ideilor latente, ele ne apar de cu totul altă natură decât conţinutul manifest al visului. Dar aceasta nu este decât o primă impresie, care se va risipi după examinare, căci constatăm în cele din urmă că întreg conţinutul visului se explică prin ideile latente, precum şi că majoritatea ideilor latente îşi au reprezentarea în conţinutul manifest.

Nu este uşor de spus ce se petrece în sufletul celui care trăieşte plăcerea umorului. Ne putem face totuşi o idee în această privinţă, dacă analizăm cazurile în care umorul ne-a fost comunicat sau în cele în care luăm cunoştinţă de el prin sim-patie; astfel ajungem, prin înţelegerea persoanei umoristice, la aceeaşi plăcere ca şi ea. Umorul cel mai grosolan, aşa-numitul umor negru, ne poate instrui în acest sens.

Visul dobândeşte astfel un gen de faţadă, ce-i drept insuficientă, care nu maschează în mod egal toate părţile. Dar, cu ajutorul câtorva legături, câtorva modificări uşoare, el primeşte o interpretare provizorie şi cu totul aproximativă. În fond, nu găsim aici decât o strălucită deghizare a ideilor latente. Când întreprindem o analiză, prima noastră grijă trebuie să fie aceea de a reacţiona împotriva acestei interpretări prea spirituale.

In: Muncă, Natură, Origine, Probleme, Sens, Uitare, Vise

Procesul de transformare a visului latent în vis manifest îl voi numi lucrarea visului. Munca opusă, cea care duce la o transformare în sens invers, o voi numi travaliul analizei. De celelalte probleme privind natura incitării la vis, originea materialului visului, sensul său probabil, funcţia sa, motivele care-l fac să fie uitat atît de uşor mă voi ocupa mai tîrziu, cînd voi trece de la problema visului manifest la cea a conţinutului său latent.

Păstrarea măsurii, chiar şi temperarea manifestărilor permise reprezintă roade târzii ale educaţiei; ele sunt dobândite prin inhibarea reciprocă a activităţilor psihice integrate într-un ansamblu. Acolo unde acest ansamblu este slăbit, în inconştientul visului sau în monoideismul psihonevrozelor, lipsa de măsură a copilului reapare.

În legătură cu problema angoasei, teama nevrotică s-a transformat în teamă reală, în frică de unele pericole exterioare. Această situaţie alarmantă, privită obiectiv, poate să nu aibă nici o importanţă pentru psihic. Ceea ce este de temut este mai curând modificarea pe care această rănire este capabilă să o provoace în viaţa psihică.

1 2 … 6