Sign Up

Crează-ți cont și ai posibilitatea să iți salvezi citatele preferate la favorite. Poți să adaugi citate și să îi ajuți pe alții să descopere acest minunat univers.

Notice: Trying to get property 'ID' of non-object in /home/citatero/public_html/wp-content/plugins/WPQA/shortcodes/register.php on line 478

Forgot Password

Lost your password? Please enter your email address. You will receive a link and will create a new password via email.

You must login to ask question.

Please briefly explain why you feel this answer should be reported.

Vasile Pârvan

Istoric, arheolog, epigrafist și eseist român

0Followers

7Citate

Vasile Pârvan (n. 28 septembrie 1882, Huruiești, Bacău, România – d. 26 iunie 1927, București, România) a fost un istoric, arheolog, epigrafist și eseist român, membru titular (din 1913) al Academiei Române.

Romania

Vasile Pârvan citate

Citate celebre de Vasile Pârvan

In: Moarte, Tinerețe

Moartea celor batrani imbatraneste pe cei tineri.

In: Iubire, Nevoie, Slăbiciune

Iubirea n-are nevoie de rasplata, iertatea nu e o slabiciune.

In: Cer, Durere, Foc, Pământ, Spirit, Suflet

Durerea este focul purificator prin care orice suflet este indreptat de la pamant la cer.

Fără tradiţie nu există cultură: nici omul simplu, nici geniul nu pot crea nimic fără tradiţie.

Bărbatul e, înainte de orice, fiul Femeii.

Învăţaţii care scriu istoria popoarelor sunt de două feluri: unii, care din copilărie şi până la bătrâneţe au trăit între cărţi, iar alţii, care au trăit şi viaţa cea de toate zilele, cu luptele, necazurile, urâţeniile şi frumuseţile ei, cunoscând în carne şi oase oameni vii de toate felurile.

Istoria scrisă de învăţaţii cărţilor e foarte bogată şi meşteşugită în înşirarea faptelor omeneşti şi mai întotdeauna crede că poate da şi fără frică şi fără îndoire de sine pricinile şi urmările acelor fapte, aşa că avem răspunsuri limpezi la toate întrebările ce trebuie să ne punem, atunci când privim tainica întreţesere a patimilor şi gândurilor omeneşti, singuratice ori de-ale mulţimilor, alcătuind vălmăşagul istoriei popoarelor. Dimpotrivă, învăţaţii, care, alăturea de cărţi, cunosc şi viaţa cea de toate zilele, se tem să dea prea repede răspunsuri asupra legăturii şi pricinilor faptelor omeneşti; de multe ori ei mărturisesc neputinţa lor de a lămuri de ce s-a întâmplat cutare război, ori s-a ivit cutare meşter de icoane frumoase şi de case măreţe, ori de biserici cu faţa lui tot nouă faţă de cele dinainte, şi se mulţumesc numai să spună cum a fost şi de ce aşa şi altfel. Şi ei fac astfel, pentru că viaţa nu e aşa limpede, cum se arată în cărţi, de fiecare om, după mintea lui, ci e amar de încurcată şi neaşteptată, cum e şi ciocnirea dintre minţile nenumărate şi cu totul străine una de alta, ale oamenilor care alcătuiesc împreună, cu sau fără voia lor, satele, oraşele, ţările, împărăţiile, breslele lumii acesteia.