Raul launtric pieptul meu il apara, ca o armura.
Raul launtric pieptul meu il apara, ca o armura.
Related Questions
- În familie trebuie să stăpânească: iubirea, voinţa zămislirii, ordinea, conştiinţa datoriei. Nu plăcerea, ci bucuria pură, produsă de frumuseţea idealului.
- Bucuria şi necazul sunt nedespărţite. Ele vin împreuna, iar când una stă lânga tine, adu-ţi aminte ca cealaltă îţi doarme în pat.
- Deşi sunt bolnav şi neajutorat, nu îmi pare rău că exist. Încerc eu să-mi pară rău, dar n-are sens. Ştiţi de ce? Pentru că eu constat, în mod evident, că exist. Ceea ce mă confiscă pesimismului de a mă autonega este evidenta existenţei mele. Omul care se sinucide n-a constatat că e om. N-a reuşit să intuiască existenţa sa. Să se trăiască pe sine. Eu nu mă pot sinucide - indiferent de starea mea, sănătate sau boală - fiindcă nu m-am făcut eu. N-am venit cu voia mea pe lumea asta. Şi nici n-am să plec de voie din ea.
- Orice obstacol are în el şi bucuria celui care-l va depăşi.
- Dragostea face mai mult rău decât bine şi ar fi o binefacere dacă o divinitate protectoare ne-ar descotorosi de ea si i-ar elibera pe bărbaţi.