Absurdul se naște din confruntarea dintre dorința umană și tăcerea nejustificată a lumii.

Nașterea absurdului

Camus definește absurdul ca rezultatul ciocnirii dintre nevoia noastră de sens și lipsa răspunsurilor din univers. Omul cere explicații, universul rămâne mut.

Această tensiune e sursa “dramei” existențiale: așteptările nu sunt niciodată satisfăcute pe deplin.

De aici, reacțiile: revoltă, acceptare, ironie, resemnare.

Notă

Vezi “Mitul lui Sisif”, Kierkegaard, Camus.

• “Absurdul e golul dintre întrebare și tăcere.”