Aristotel
In: Fericire, Imperfecțiuni umane, Scop, Sens
Fericirea este sensul și scopul vieții, traiectoria și finalul existenței umane.
Fericirea este sensul și scopul vieții, traiectoria și finalul existenței umane.
Related Questions
- Dacă ne întrebăm despre sensul şi valoarea vieţii, suntem bolnavi.
- Deşi sunt bolnav şi neajutorat, nu îmi pare rău că exist. Încerc eu să-mi pară rău, dar n-are sens. Ştiţi de ce? Pentru că eu constat, în mod evident, că exist. Ceea ce mă confiscă pesimismului de a mă autonega este evidenta existenţei mele. Omul care se sinucide n-a constatat că e om. N-a reuşit să intuiască existenţa sa. Să se trăiască pe sine. Eu nu mă pot sinucide - indiferent de starea mea, sănătate sau boală - fiindcă nu m-am făcut eu. N-am venit cu voia mea pe lumea asta. Şi nici n-am să plec de voie din ea.
- Mulţumirea a plecat să predice prin oraşe, acolo und stăpânesc corupţia şi lăcomia. Iar noi nu le vrem aici pentru că fericirea nu caută mulţumire. Fericirea cere unire, în timp ce mulţumirea caută distracţia care trăieşte din uitare.
- Investigaţiile psihanalitice au arătat clar că interdicţii provenind din conştiinţa morală împiedică individul să fructifice fericita modificare externă. Dar este o sarcină mult mai dificilă să aflăm care este natura şi originea acestor tendinţe justiţiare şi punitive care se manifestă, spre surpriza noastră, acolo unde ne-am aştepta mai puţin.
- Procesul de transformare a visului latent în vis manifest îl voi numi lucrarea visului. Munca opusă, cea care duce la o transformare în sens invers, o voi numi travaliul analizei. De celelalte probleme privind natura incitării la vis, originea materialului visului, sensul său probabil, funcţia sa, motivele care-l fac să fie uitat atît de uşor mă voi ocupa mai tîrziu, cînd voi trece de la problema visului manifest la cea a conţinutului său latent.