Nu cred că aş ţine la francezi dacă nu s-ar fi plictisit atât de mult în decursul istoriei lor. Dar urâtul lor e lipsit de infinit. E urâtul clarităţii. E oboseala de lucrurile înţelese. Pe când nemţii consideră banalităţile onorabile ca substanţă a conversaţiei, francezii preferă neadevărul bine spus unui adevăr rău formulat.
Share